„Zorba Grecul” – O invitație la trăirea vieții în carne și oase
Citind Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis nu poți rămâne neatins. Cartea aceasta, dincolo de frumusețea limbajului și de contextul cultural plin de culoare, este – în ochii mei de terapeut gestalt – o întâlnire profund umană între două moduri de a fi: viața trăită visceral, spontan și prezent (Zorba), și viața gândită, controlată, adesea anxioasă (naratorul).
Zorba – figura autentică și liberă
Zorba este arhetipul omului care trăiește. El se mișcă dintr-un contact autentic cu propriile dorințe, emoții și nevoi. Se bucură, se înfurie, plânge, iubește, dansează – totul cu o vitalitate molipsitoare. Pentru un terapeut gestalt, Zorba întruchipează ceea ce numim contact sănătos cu mediul, o capacitate de a rămâne prezent și deschis, chiar și în fața durerii sau a incertitudinii.
Naratorul – intelectul rupt de corp
În schimb, naratorul trăiește mai ales în capul său. Este contemplativ, dar în același timp blocat, preocupat de morală, idei abstracte și reflecții filosofice. În limbaj gestaltic, am putea spune că el evită contactul direct cu realitatea printr-un mecanism de deflexie – gândirea excesivă devine un mod de a evita simțirea. Aș merge chiar mai departe și aș numi acest personaj anxios – un om care se teme de propria vitalitate, de propria libertate.
Zorba ca antidot existențial
Întâlnirea celor doi este terapeutică în sine. Dinamica lor amintește de relația dintre pacient și terapeut: Zorba trăiește ceea ce naratorul doar teoretizează. Prin prezența și nebunia sănătoasă a lui Zorba, naratorul începe, treptat, să coboare din minte în corp. Începe să riște, să simtă, să greșească – cu alte cuvinte, să trăiască.
Un exercițiu pentru tine, cititorule
Te invit la un scurt moment de reflecție gestaltică inspirat din această carte:
- Închide ochii. Respiră adânc, de trei ori.
- Imaginează-ți că stai față în față cu Zorba. Te privește cu ochii lui plini de viață și îți spune: „De ce nu trăiești?”
- Ce simți în corpul tău când auzi această întrebare? Unde se simte? Ce emoții apar?
- Lasă-ți corpul să răspundă. Mișcă-te, dacă simți impulsul. Poate vrei să dansezi, să plângi, să râzi. Ce-ar face Zorba în locul tău?
Apoi, scrie:
- Ce parte din tine seamănă cu Zorba?
- Ce parte seamănă cu naratorul?
- Ce ai nevoie ca să trăiești un pic mai mult?
În loc de concluzie
Pentru mine, Zorba Grecul este mai mult decât un roman – este o invitație terapeutică. O reamintire că nu suntem făcuți doar să înțelegem viața, ci să o simțim, să o gustăm, să o trăim cu toate simțurile. Poate nu putem fi Zorba în fiecare zi. Dar putem face pași mici, autentici, spre o viață mai vie.